Pe trecerea timpului (Jurnal politic romanesc 1996-2015)

Daca nu ma-nsel, Emil Hurezeanu n-a iesit niciodata pe primul loc in vreun top al jurnalistilor autohtoni. Din punctul meu de vedere e singurul care ar fi meritat-o. Inainte de toate, vorbeste foarte bine limba romana. Nu doar corect, ci nuantat, precis, expresiv. In al doilea rand, e un om cultivat. in mod evident, lectura nu e, pentru el, nici destindere duminicala, nici hobby cochet, nici corvoada. E deprindere organica, nevoie reala si constanta. In al treilea rand, e cineva care gandeste: se informeaza, evalueaza atent, construieste ipoteze, cauta explicatii si sensuri. In al patrulea rand, e un domn bine-crescut. stie sa fie ferm fara sa ofenseze, stie sa fie ingaduitor cu opinia celuilalt fara sa fie flasc. In al cincilea rand, are umor: surade convingator, are aplomb, are replica. In al saselea rand, are virtutea rara de a asculta cu amenitate ce spune interlocutorul. Spun bine: "virtutea de a asculta". Majoritatea colegilor sai se prefac doar ca asculta, cautand, in gand, argumente invingatoare pentru interventia urmatoare. In al saptelea rand, Emil Hurezeanu e cineva care, dincolo de faptul ca stie o multime de lucruri, are - si se vede - o compacta experienta de viata, ceea ce il fereste de superficialitatea agresiva a numerosilor scribi juvenili, netraiti, care inteleg gazetaria ca pe un fel de a distribui dosuri de palma in dreapta si-n stanga, in numele a nimic.